Criticul, eseistul și istoricul literar Ion Negoițescu (1921-1993), unul dintre puținele persoane gay asumate public în România comunistă, a fost unul dintre liderii grupării culturale Cercul Literar de la Sibiu Este recrutat ca informator în 1963 pe când se afla la închisoarea Jilava, supus unei detenții de 5 ani de zile pentru „uneltire împotriva statutului democrat-popular” constând în „agitație cu caracter dușmănos și diversiune ideologică în sectorul creației literare”. Se alătură Mișcării de solidarizare cu Charta 77 inițiată de Paul Goma și este nevoit să plece în exil în anul 1977. Mai multe note informative pentru uzul Securității îi atribuie „homosexualizarea” întregului Cerc Literar de la Sibiu, al cărui animator era. Una dintre ele, nedatată, îi aparține agentului „Felix Ionescu” și a fost probabil emisă în anul 1961:
„După cum arată în declarația sa numitul LUNGU ION fost membru al „Cercului Literar”, orientarea literară a grupării susamintite, era decadentă, precum erau dealtfel și relațiile dintre membrii cercului întreg (I.NEGOITESCU, RADU ȘTEFAN, RADU ENESCU, etc. între care existau relații sexuale pervertite).”
Sursa „Cucu” notează implicarea lui Nego în cercurile patronate senioral de Petre Sirin (al cărui nume de familie era Hrșanovschi). La 10 ianuarie 1961, sursa menționează conexiunea cu postul de radio Europa Liberă.
„Numitul NEGOIȚESCU, cu aer de martir declară că „uite nu este adevărat ce declară Petre Dumitriu la „Europa Liberă” că NEGOIȚESCU om de mare valoare circulă flămînd pe străzile Bucureștiului. O duc destul de bine, mă hrănește HRȘANOVSKI.” (…)
